În prezent, activitatea de producţie în sectorul avicol are o tendinţă de creştere la nivel naţional, acest lucru fiind impulsionat de sporirea cererii pe piaţa insuficient satisfăcută de oferta producătorilor autohtoni şi de creşterea exigentelor cu privire la calitatea produselor alimentare. În acelaşi timp, are loc creşterea consumului de produse alimentare autohtone în detrimentul produselor provenite din import.
Prin programele de dezvoltare rurală, se urmăreşte înfiinţarea de exploataţii agricole ce vor înlocui gospodăriile ţărăneşti de subzistenţă cu autoconsumul produselor agricole realizate. Ţara noastră, care are deja o avicultură de tip industrial, cu o tradiţie de aproape 50 de ani, trebuie să restrângă, în perioada următoare, acest tip de creştere, să se acorde o atenţie deosebită adaptării sistemelor de creştere şi exploatare a păsărilor la cerinţele Uniunii Europene. În acelaşi timp, este necesar să se protejeze – ori de câte este posibil – acele caracteristici ale creşterii şi exploatării păsărilor care reprezintă avantaje competitive în termeni de calitate a produselor şi impact asupra mediului înconjurător.
Sistemele de creştere a găinilor pentru producţia de ouă sunt: sistemul extensiv, sistemul semiintensiv şi sistemul intensiv. Sistemul extensiv este practicat în mediul rural, cu efective mici de păsări, acestea crescând în libertate, pe suprafeţe mari. În sistemul semiintensiv, păsările cresc în semilibertate şi există posibilitatea creşterii efectivelor. Sistemul intensiv se caracterizează prin hale de mare capacitate, mecanizare şi automatizare aproape integrală a proceselor de producţie.
Din totalul de exploataţii comerciale în sistem intensiv, doar 17% utilizează creşterea în baterii, în timp ce restul de 83% utilizează sisteme de creştere la sol, pe aşternut permanent. O oportunitate pentru trecerea de la o agricultură de subzistenţă la o agricultură bazată pe principii economice o reprezintă sistemele de creştere şi exploatare a găinilor ouătoare la sol pe aşternut permanent, cu acces liber în padocuri exterioare. Pentru creşterea în baterii, o soluţie alternativă este dată de sistemele de baterii deschise.
În creşterea găinilor ouătoare la sol pe aşternut permanent, puicuţele de înlocuire sunt aduse la vârsta de 16-18 săptămâni şi rămân în adăpost până la finele perioadei profitabile a capacităţii de ouat. Menţinerea unui microclimat propice este asigurat cu ajutorul unor sisteme controlate de ventilaţie şi încălzire. În vederea populării fermelor cu găini ouătoare, trebuie avute în vedere anumite criterii ce fac diferenţa între rase, şi anume: producţia de ouă/găină, consumul de furaje necesar pentru producerea unui ou, greutatea corporală a găinii şi greutatea oului obţinut. Consumul de furaje influenţează în mod direct cheltuielile unei ferme, în timp ce producţia de ouă şi greutatea oului obţinut se vor reflecta direct asupra veniturilor realizate. Greutatea corporală este necesară pentru calcularea densităţii de păsări pe metru pătrat, a debitului de aer necesar, numărului de cuibare, a frontului de furajare şi adăpare.
Decizia cu privire la tipul de hibrid pe care crescătorul doreşte să îl achiziţioneze trebuie să fie cât mai bine fundamentată şi să se adapteze la necesităţile şi la particularităţile fiecărei ferme în parte.
Rasele de găini ouătoare
Rasa Leghorn provine din Italia, cea mai răspândită şi cea mai productivă fiind varietatea albă. Masa corporală, la varietatea albă, diferă în funcţie de tip. Găinile Leghorn au o producţie medie anuală de 180-270 de ouă. Ouăle au greutatea de 55-67 g şi coaja de culoare albă. Consumul specific ajunge la 170-180 g furaje/ou, iar procentul de ecloziune 80-87%. În România rasa Leghorn deţine primul loc în asigurarea producţiei de ouă.
Rasa La Bresse este una din cele mai vechi rase franţuzeşti, cea mai răspândită fiind varietatea neagră. Produce 160-180 de ouă anual, de 65-70 g, cu coaja albă. La Bresse nu este doar o rasă bună ouătoare, are, în acelaşi timp, şi o carne foarte gustoasă.
Rasa LOHMANN BROWN CLASSIC produce în medie 335-345 ouă/pasăre, producând, în medie. Ouăle au o greutate medie de 65 grame. Consumul de furaje/găină este 7,4-7,8 kg, în timp ce consumul mediu pe zi este de 110-120 g/găină, iar consumul pentru producerea unui ou este de 113 g/ou. Perioada de ouat este de 19-70 săptămâni.
Pe lângă aceste rase, au fost creaţi hibrizi de găini ouătoare, cu un potenţial genetic ridicat şi un consum de furaje scăzut :
- Robar SL 2001, cu o producţie de 324 ouă, consum specific 142 g furaj/ou, greutatea ouălor 60-65 g;
- Albo SL 2000, cu o producţie de 326 ouă, consum specific 100 g furaj/ou, greutatea ouălor 63-65 g;
- Roso SL 2000, cu o producţie de 326 ouă, consum specific 115-120 g furaj/ou, greutatea ouălor 63-65 g;
- HY-Line Brown, cu o producţie de 357 ouă, consum specific 113 g furaj/ou, greutatea ouălor 63-67 g;
- HY-Line W36, cu o producţie de 340 ouă, consum specific 95 g furaj/ou, greutatea ouălor 58-63 g.