Creşterea vacilor pentru lapte ocupă o poziţie prioritară în strategia creşterii animalelor. Taurinele reprezintă specia cu cea mai mare pondere în şeptelul de animale (36-43%) şi asigură cea mai mare parte din necesarul de lapte (peste 92%) pentru consumul uman.  Pentru rolul prioritar al acestei specii pledează şi ponderea ridicată în valoarea producţiei animale, suprafeţele mari de păşune şi fâneţe, inclusiv izlazurile comunale, precum şi locul pe care laptele îl ocupă în acoperirea necesarului de proteină în alimentaţia populaţiei.

Creşterea vacilor de lapte reprezintă o ocupaţie de bază în zonele rurale şi montane, asigurând stabilitate forţei de muncă, precum şi venituri ritmice crescătorilor. De asemenea, permite valorificarea superioară a furajelor obţinute pe suprafeţele furajere în sistem natural (păşuni naturale).

Condiţiile de ordin economic şi cele de ordin tehnologic au o importanţă deosebită în cazul înfiinţării sau extinderii unei ferme de taurine. Se vor lua în consideraţie următoarele cerinţe de ordin economic şi tehnologic:

• existenţa unei pieţe de desfacere (locală şi/sau naţională, posibilităţi de export) pentru produsele obţinute în fermă;
• posibilităţile de achiziţie a terenului de construcţie;
• ferma trebuie amplasată în apropierea consumatorilor, în zone în care există centre de preluare, prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor obţinute la nivelul fermei;
• posibilităţile de producere a întregului necesar de furaje de volum şi de achiziţie a furajelor concentrate, a premixurilor vitamino-minerale şi, după caz, a unor subproduse rezultate din industria de morărit şi panificaţie, din industria berii, de la fabricile de zahăr etc. (tărâţe, gozuri, borhoturi, tăiţei de sfeclă de zahăr, melasă);
• posibilităţile de alimentare cu apă potabilă (prin racordare la reţeaua locală, prin captarea apelor de suprafaţă sau de adâncime);
• posibilităţile de alimentare cu energie electrică, energie termică, gaze naturale, combustibili, piese de schimb etc.;
• posibilităţile de asigurare a forţei de muncă;
• posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor ş.a.

În etapa de proiectare a asigurării materialului biologic necesar pentru popularea unei ferme, pot să apară două situaţii distincte, respectiv: pentru ferme nou înfiinţate şi pentru ferme existente. După modul de asigurare a tineretului taurin necesar pentru înlocuirea vacilor reformate, fermele pot fi diferenţiate în ferme cu circuit deschis şi ferme cu circuit închis. În funcţie de dinamica, în timp, a efectivului de vaci de lapte la nivelul exploataţiei, fermele pot fi ferme cu reproducţie simplă sau ferme cu reproducţie lărgită. 

Sistemele de creştere şi exploatare a vacilor de lapte pot fi grupate astfel:

• sisteme de creştere în stabulaţie, cu animale legate;
• sisteme de creştere în stabulaţie, cu animale libere;
• sisteme de creştere mixte.

La alegerea rasei de taurine se vor avea în vedere, în special, criterii de ordin economic, astfel încât să se asigure realizarea unei eficienţe economice cât mai mari. Rentabilitatea unei exploataţii este determinată de numeroşi factori de influenţă, între care:

• cerinţele pieţei pentru producţiile principale obţinute de la taurine (lapte sau/şi carne);
• preţul de valorificare al producţiilor principale (lapte sau/şi carne);
• performanţele productive şi economicitatea rasei vizate;
• adaptarea rasei vizate la condiţiile pedo-climatice specifice zonei în care este amplasată ferma;
• posibilităţile fermierului de a asigura toate condiţiile necesare punerii în valoare a potenţialului productiv al rasei alese.

Popularea fermelor cu rase de taurine de import, cu aptitudini productive superioare celor specifice raselor locale ameliorate trebuie făcută luând în considerare rezistenţa şi adaptabilitatea acestor rase la condiţiile locale de mediu şi, în special, la posibilităţile fermierului de a asigura toate cerinţele biologice specifice pentru punerea în valoare a potenţialului productiv specific acestor rase.

Rase de taurine pentru lapte

Rasa Holstein este originară din provincia Frizia, din nordul Olandei. Greutatea femelelor este de  600-750 kg, iar vârsta la prima fătare este de 23-26 luni. Producţia de lapte depăşeşte foarte uşor 8.400 kg/lactaţie, ajungând la 10.000–13.000 kg/lactaţie, la vacile de "elită". Producţia maximă de lapte se înregistrează la lactaţia a treia. Procentul de grăsime din lapte este de 4,4%. Ugerul este bine dezvoltat, adaptat pentru mulsul mecanizat.

Bălţata cu Negru Românească s-a format în zona de câmpie din sud-estul ţării, în urma unui proces de încrucişare tip „absorbţie", practicat între tauri din suprarasa Holstein şi un material femel foarte heterogen format din rasele: Bălţată Românească, Roşie Dobrogeană, Brună, şi Pinzgau. Greutatea femelelor este de  550—650 kg, iar vârsta acestora la prima fătare este de 26-28 luni. Ugerul este bine dezvoltat, cu aptitudini bune pentru mulsul mecanic. Producţia de lapte este de 8.000-10.000 kg/lactaţie. Procentul de grăsime din lapte este 3,8% şi poate ajunge până la 4,04%. Producţia maximă de lapte se înregistrează la lactaţia numărul 3.