Mărimea şi dimensiunea exploataţiilor agricole
În agricultura României, structura de organizare a exploataţiilor se caracterizează prin exploataţii mici (predominat ţărăneşti - 99,2 % din totalul unităţilor agricole existente în România exploatează peste 56 % din suprafaţa agricolă a ţării) şi exploataţii mari şi foarte mari (societăţi agricole comerciale cu capital majoritar de stat, societăţi agricole cu personalitate juridică, asociaţii ale salariaţilor, companii private - 0,8%).
Situaţia actuală a exploataţiilor familiale nu este favorabilă realizării unei producţii agricole performante şi competitive pe piaţa internă şi externă şi asigurării unui nivel decent de trai producătorilor agricoli. Depăşirea acestei situaţii presupune conversia exploataţiilor familiale de tip ţărănesc în exploataţii familiale cu caracter comercial, moderne, capabile să inducă progres tehnologic şi să pună în valoare resursele naturale, de muncă, materiale de care dispune ţara noastră.
Dimensiunea şi mărimea exploataţiilor pot fi apreciate în raport de mai multe criterii: suprafaţa agricolă utilizată pe exploataţie; marja brută standard (MBS) care reprezintă diferenţa dintre produsul brut al unităţilor agricole şi cheltuielile variabile aferente (costuri operaţionale). MBS se calculează în Uniunea Europeană pentru fiecare stat membru şi se exprimă în unităţi monetare europene (ECU-euro); unitatea de dimensiune europeană (UDE) se foloseşte pentru exprimarea dimensiunii economice a unei exploataţii, unitate care este egală cu 1200 euro.
Înnoirea bazei tehnice a exploataţiilor agricole
Mecanizarea lucrărilor agricole joacă un rol primordial în realizarea unei agriculturi performante şi competitive. De aceea îmbunătăţirea dotării exploataţiilor agricole cu tractoare şi maşini agricole se înscrie între primele urgenţe pentru revigorarea acestei sector. Decalajul dintre numărul de tractoare şi maşini agricole şi cel necesar, evaluat de specialişti, este considerabil. Potivit datelor din Anuarul Statistic al României (2011), la nivelul anului 2010, existau 180.433 de tractoare şi 25.285 de combine, faţă de 392.000 de tractoare şi 78.000 de combine necesare. Decalajul este şi mai mare dacă avem în vedere gradul înalt de uzură fizică şi morală al majorităţii tractoarelor şi maşinilor agricole. Considerabil este şi decalajul existent între ţara noastră şi celelate ţări europene. Faţă de o încărcătură de 12-13 ha pe tractor cât reprezintă media europeană, în agricultura României suprafaţa ce revine pe un tractor este de 52 ha.
Prin dotarea cu tractoare şi maşini agricole la nivelul exploataţiilor agricole se urmărește:
- sporirea productivităţii mecanizatorilor agricoli;
- îmbunătăţirea calităţii lucrărilor mecanizate;
- scurtarea termenelor de execuţie a lucrărilor şi încadrarea acestora în epoca optimă;
- reducerea cheltuielilor ocazionate de executarea mecanizată a lucrărilor.
Tehnologii avansate
În realizarea unei agriculturi performante şi competitive, un rol crescând revine tehnologiilor avansate. Există un mare decalaj între tehnologiile care pot fi folosite şi folosirea lor efectivă iar tendinţa care se manifestă a fost şi este de substituire a unor tehnologii relativ performante cu altele tradiţionale.
Utilizarea îngrăşămintelor se înscrie între cerinţele esenţiale ale asigurării unei agriculturi moderne şi competitive. O utilizare raţională a îngrăşămintelor presupune asigurarea echilibrului dintre cantitatea totală de îngrăşăminte intrată în sol (în principal azot, fosfor şi potasiu) şi cantitatea totală de îngrăşăminte care părăseşte solul în fiecare an, cu scopul de a menţine suficienţi nutrienţi pentru obţinerea produselor vegetale în cantitatea şi de calitatea dezirabilă. Folosirea în exces a îngrăşămintelor, ca şi insuficienţa acestora influenţează negativ producţia, costurile şi eficienţa producţiei.
Ca şi în cazul îngrăşămintelor, se impune utilizarea pe scară mai largă a erbicidelor, insecticidelor şi fungicidelor, concomitent cu adoptarea unor tehnologii şi practici menite să reducă riscul pentru sănătatea umană şi calitatea mediului.
Realizarea unei agriculturi moderne şi competitive este condiţionată şi de calitatea materialului biologic. Deşi există reglementări privind producerea, controlul calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi materialului săditor, precum şi înregistrarea soirilor de plante agricole (Legea nr. 75/1995), în practică se mai folosesc seminţe necertificate din categorii biologice inferioare.
Tehnologiile performante urmăresc:
- reducerea consumului de energie, de materii prime şi materiale, de muncă pe unitatea de efect (din punct de vedere al factorilor de producţie);
- obţinerea unor produse cu parametri tehnico-funcţionali superiori, cu valori de întrebuinţare la nivelul celor mai înalte exigenţe (din punct de vedere al produsului);
- favorizarea dezvoltării resurselor regenerabile, la conservarea mediului înconjurător, la obţinerea de produse „curate”( din punct de vedere ecologic);
- favorizarea unui grad ridicat de rentabilitate şi competitivitate pe piaţa internă, cât şi pe cea externă (din punct de vedere al eficienţei economice).
Criteriul de bază în agricultură în aprecierea nivelului unei tehnologii îl constituie consumul energetic, care trebuie să fie cât mai mic pe tona de produs obţinut. Aplicarea de tehnologii moderne presupune concentrarea producţiei agricole. Concentrarea producţiei agricole se manifestă în primul rând prin reducerea numărului de exploataţii agricole şi creşterea suprafeţei medii a acestora.
Preţurile şi piaţa
Gospodăria ţărănească pune accent pe valoarea de întrebuinţare, pe utilitatea produselor pentru consumul propriu; preţurile şi piaţa joacă un rol minor; puţini producători fac calcule în termeni de costuri şi randamente. Exploataţia familială cu caracter comercial urmăreşte cu deosebire valoarea de întrebuinţare pentru alţii, în vederea obţinerii unei valori de schimb, a unui preţ şi a unui venit net cât mai mare. Pentru asemenea producători, pieţele şi preţurile joacă un rol hotărâtor; calcularea costurilor şi a randamentelor este o condiţie esenţială pentru evitarea riscului, pentru supravieţuire şi dezvoltare. Asemenea împrejurări le determină un comportament economic distinct, subordonat obţinerii de venit care se manifestă în preocuparea pentru alocarea cât mai raţională a resurselor şi în utilizarea lor, în valorificarea produselor, în dorinţa de a face faţă concurenţei. Spre deosebire de exploataţia familială, gospodăria individuală nefamilială are ca trăsături caracteristice principale: desfăşurarea activităţii agricole cu forţă de muncă angajată, exercitarea managementului de către proprietar sau de persoane distincte, specializate în acest domeniu, orientarea producţiei pentru piaţă, scopul urmărit fiind obţinerea de profit.
Eficienţa economică
La nivelul exploataţiilor agricole, rezultatele obţinute se exprimă prin calitatea actului managerial. Aceste rezultate depind de gradul de înzestrare cu resurse a exploataţiei, cât şi de performanţa managementului în desfăşurarea tuturor activităţilor şi în special în planul economico-financiar, întrucât finalitatea actului decizional trebuie să fie eficienţa economică. O exploataţie agricolă de dimensiuni mari se organizează cu scopul de a obţine profit, iar o exploataţie agricolă familială este valabilă dacă asigură veniturile necesare familiei şi poate relua procesul de producţie în condiţii normale.
Pentru a cuantifica eficienţa economică a modulelor de exploataţie proiectate s-a utilizat sistemul de indicatori de nivel şi structură:
- indicatori de producţie: producţia medie la hectar, valoarea producţiei la ha şi pe total exploataţie;
- indicatori economici: cheltuieli de producţie la hectar, structura cheltuielilor de producţie, productivitatea muncii (în expresie fizică şi valorică) costul de producţie unitar, profit pe unitatea de producţie (la hectar) şi pe unitatea de produs (pe tonă), rata rentabilităţii, etc.
(Sursa: Material bibliografic – ICEADR)